Povestea cuiului dacic de un milion de euro

79

În 1995, în sanctuarul dacic de la Racoș (România) a fost găsit un cui minune de către fizicianul și scriitorul Andrei Vartic. „Cuiul dacic” a fost studiat de către specialiști din domeniul metalurgiei din mai multe laboratoare, inclusiv din Leningrad și Moscova. S-a realizat şi o spectogramă. Conform analizelor, cuiul era constituit din alfa-fier pur, în proporție de 99,9 %. Savanţii au conchis că un fier de o asemenea calitate putea fi produs (acum 2000 de ani!) numai în condiţii speciale de laborator sau în… Cosmos! Valoarea minimă a cuiului a fost estimată la 1.000.000 EURO.
Cum a început povestea acestui cui dacic? Andrei Vartic a luat cuiul și l-a supus analizelor la Institutul de Metalurgie de la Bălți (Republica Moldova) unde, minune, X-Ray-ul arăta că acel cui datează de peste 2000 de ani! Acel cui de pe vremea dacilor, care nu vrea să ruginească, avea în componența lui nici mai mult nici mai puțin decât alfa-fier pur de 99,97%. Nici urmă de impurități, adică de compuși ai carbonului ce rămân de la prelucrare! O minune antică, ce poate fi obținută numai în condiții speciale de laborator sau în spațiul extraterestru! Până la ora actuală, sunt cunoscute în lume numai două exemple de astfel de fier antic: stâlpul de fier de la Delhi și un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat atât în laboratoarele NASA, cât și la Universitatea Harvard. Specialiștii spun că procesul modelării unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decât obținerea lui, dată fiind posibilitatea introducerii în el a unor impurități. Discul din Mongolia putea fi modelat doar în Cosmos, susțin specialiștii de la NASA! Andrei Vartic, mai neîncrezător, a dus cuiul și la Leningrad, la Institutul Metalurgic, unde cercetătorii au mai descoperit o minune: cuiul dacic era acoperit, nu cu vopsea, ci cu trei straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, păstrându-i puritatea, aceste trei straturi fiind, surpriză:

  1. suprafața – Magnetită (Fe3O4);
  2. oxid de fier (FeO);
  3. alumo-silicați.
    Cercetătorii au studiat la microscop microstructura deosebită a fierului dacic și au mai observat că acesta are două straturi de „domene”, unul central și unul de suprafață. Domenele – și aici este „ciudățenia” – sunt orientate perpendicular una pe alta, asta însemnând că, mai întâi s-a solidificat stratul interior (în câmpul magnetic al Pamântului), apoi, peste el s-a aplicat în stare lichidă un alt strat, care s-a solidificat și el, dar… în altă poziție față de câmpul magnetic al Pământului!!! Ei bine, asta se întâmpla acum peste 2000 de ani, într-o țară „sălbatică, populată de țărani daci”, „primitivi și sălbatici”.