Pe diferite canale media apar știri alarmante prin care se anunță apropierea unor tragedii provocate de poduri. Cea mai uzitată informație este că podurile se mișcă, fiind iminentă prăbușirea acestora.
Dar de fapt este bine că podurile se mișcă! Iată și explicațiile.
Prin poziția lor în teren, drumurile sunt considerate structuri rigide, iar podurile structuri flexibile. Legătura dintre cele două se face printr-o zonă intermediară: grinzi de racordare de lungimi între 3-6m (în funcție de înălțimea rambleului și de deschiderea podului). Aceste grinzi de racordare au un capăt rezemat pe o fundație în corpul drumului, iar celălalt capăt se sprijină pe culeea podului, astfel încât devin o structură semi-flexibilă și fac trecerea între drum și pod. Sunt mai multe grinzi paralele și nu o placă mare, tocmai pentru a oferi această flexibilitate. Aceste grinzi de racordare sunt acoperite de structura drumului, nu le veți vedea niciodată, ci doar la execuție sau demolare.
Așadar, podul este o structură flexibilă care se modelează după eforturile exterioare, fără a se opune și astfel rămân funcționale.
Un exemplu elocvent sunt pagodele de sute de ani, cu patru, cinci etaje, în zone seismice, care încă rezistă. Acestea au un sistem special de îmbinare a grinzilor ce le permite mici deplasări fără a forța elementele construcției, similar cu o trestie în vânt.
Toate clădirile din Dubai, cu zeci, sute de etaje, sunt și ele flexibile. Deci flexibil înseamnă bine!
Așadar, podurile au deplasări multe și complexe care provin dintr-o serie de eforturi:
- dilatarea diurnă (zi-noapte) a elementelor de rezistență: grinzi+placa (indiferent că sunt grinzi din beton sau metal, tot apar dilatări-contracții) date de diferențele de temperaturi.
- dilatarea sezonierăa (iarnă-vară)
- vibrații din trafic
- seism
- vânt.
Care este rolul rosturilor de dilatație în structura unui pod?
Rosturile de dilatație permit structurii să preia toate eforturile exterioare (chiar dacă se numesc „de dilatație”) și să le transforme în deplasări pe reazeme (culei = reazeme de capăt, pile = reazeme intermediare = pilonii podului).
Aceste dispozitive se fixează pe plăcile de beton, cu ancore (bare) din oțel și mortar.
În general, Procedura de instalare a rosturilor de dilatație include pregătirea unui pat de mortar, forarea de găuri pentru substanţele de fixare în poziţii pre-stabilite, utilizarea substanţelor chimice de fixare, poziţionarea şi fixarea pieselor inclusiv a barierei de etanşare şi în final, tencuirea găurilor de instalare, apoi turnarea tranziției.
Sistemul care asigură mișcările podului trebuie întreținut.
Se derulează în această perioadă lucrări de reparații la rosturile de dilatație ale unor poduri de pe drumurile naționale din România. Operațiunea constă în demontarea rostului degradat, refacerea suportului, trasarea și realizarea găurilor, montarea rosturilor noi și are termen de finalizare de cel puțin 5 zile/fir. Termenul nu poate fi devansat deoarece sunt folosite în procesul tehnologic betoane speciale cu termen strict de întărire și protecție.
Sistemele de acoperire a rosturilor au termen de garanție de 10 ani, cu respectarea de către administratorul drumului a obligațiilor de întreținere curentă.
