aceasta a fost solicitarea firmei franceze care a produs podul de la Crasna în urmă cu mai bine de un secol
Podul de la Crasna, unul dintre zecile de poduri metalice construite în urmă cu peste un secol, a fost demontat după 115 ani de la punerea sa în exploatare. Structura aleasă pentru această lucrare este considerată de către specialiștii în poduri ca fiind un adevărat monument istoric datorită vârstei înaintate, a materialelor din care a fost construit și al schemei sale statice. De altfel, pentru a sublinia încă odată importanța podului Crasna pentru istoria construcției podurilor din țara noastră, trebuie specificat faptul că, o dată cu expirarea perioadei normate de viață a structurii, firma care s-a ocupat de construcția ei a adus la cunoștința Ministerului Transporturilor dorința de a le fi returnată structura podului pentru a fi expusă în cadrul muzeului lor.
Până la construirea acestuia, au fost la Crasna poduri din lemn, primul din fier fiind construit pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, pod de 30 metri, ce asigura trecerea pe una dintre arterele principale de legătură dintre Moldova și Basarabia. Scrierile literare și istorice sunt mărturie a implicării acestei lucrări de artă în viața poporului român, fiind martoră activă la Războiul de Independență al Neamului Românesc, fiind traversat de trupele din Moldova în drum spre linia frontului. După obținerea Independenței, în perioada de dezvoltare intensă ce a urmat, autoritățile au decis înlocuirea vechii structuri cu una nouă. Astfel, după analiza posibilităților tehnice și a experienței firmelor românești, negăsindu-se un constructor român, s-a hotărât apelarea la una dintre companiile franceze, care reunea specialiști renumiți la acea vreme în Europa.
Conform plăcuței montate pe unul dintre arcele actualului pod, acesta a fost construit la atelierele Dayde & Pille din Paris în anul 1896 și montat pe poziție în 1898. Podul a fost amplasat pe drumul național DN 24, peste pârâul Lohan, aflându-se în apropierea localității Crasna, județul Vaslui. După analiza posibilităților tehnice și a experienței în domeniu a firmelor românești, s-a decis încredințarea proiectării și construcției unui nou pod firmei franceze Dayde&Pille. Datorită importanței ei, constructorii au ales o soluție inovatoare pentru acea dată. Astfel, suprastructura a fost alcătuită din 2 grinzi metalice cu zăbrele, cu calea jos, realizată în propriile uzine.
Întreaga structură a avut o lungime de 25,00 m, respectiv o lungime totală de 30,00 m. Podul a fost destinat circulației vehiculelor și a pietonilor. Fiind luate în considerare necesitățile vremii, lățimea părții carosabile era redusă, de doar 5,70 m. De asemenea, la extremitățile părții carosabile se aflau și două trotuare cu lățimea de 1,80 m fiecare. Pentru siguranța pietonilor, trotuarele erau echipate cu parapete metalice pietonale. Calea de pod a fost din beton asfaltic. Timpul a trecut, iar traficul, condițiile meteorologice și uzura și-au pus amprenta timp de 115 ani, mai ales că podul nu a beneficiat de o exploatare ca în condiții de pace. Dar a fost atât de bine făcut încât a rezistat, fiind în exploatare până în anul 2009. Atunci erau deja pregătite toate condițiile pentru înlocuirea sa cu un pod nou … mai trainic și mai frumos. Urmând a fi construit pe același amplasament, s-a impus demontarea și eliberarea terenului astfel încât podarii să aibă condiții de trecere la executarea noului pod. Lucrãrile de demontare a vechiului pod au fost executate de către muncitorii Secției de Drumuri Naționale Bârlad și constructorul noului pod de pe același amplasament. Deoarece se dorește expunerea elementelor suprastructurii podului, constructorii au lucrat cu migală pentru demontarea lui, astfel încât să nu fie deteriorat. Structura este o adevărată operă de artă, a cărei pierdere ar cauza daune inestimabile, în primul rând istoriei construcției podurilor din țara noastră. Valoarea este foarte mare, fapt recunoscut chiar de către constructor.
Există unele informații că firma care s-a ocupat de construcția podului ar fi înștiințat Ministerul Transporturilor de ieșirea din perioada normată de lucru de 100 de ani a structurii și au solicitat returnarea acestuia pentru a fi expus în incinta sa, la Paris, reprezentând o lucrare foarte importantă din palmares cu care încă se mândresc. Dacă aceste afirmații sunt adevărate, reprezintă cea mai veridică și frumoasă declarație privitoare la podul de la Crasna, care ne face să fim mândri de această lucrare de artă.
Atâta timp cât în România nu există un Muzeu al drumurilor și podurilor cu statut de sine stătător, va fi bine ca măcar în unele locuri cu vizibilitate să fie amplasate structuri vechi de poduri. Punerea în valoare a unor elemente ale vechiului Pod de la Crasna, prin transformarea lui într-un monument, martor la istoria recentă a țării noastre, vor reprezenta pași foarte importanți, demonstrându-se astfel respectul pentru valorile poporului român.
Noul pod ce a fost construit la Crasna de către firma SC GEIGER TRANSILVANIA SRL Sibiu are o deschidere de 26,00 m, cu o suprastructură formată din 4 grinzi prefabricate precomprimate postîntinse. Lățimea părții carosabile este de 7,80 m, cu 2 trotuare de câte 1,50 m fiecare. Noul pod are sarcina de a asigura peste timp condiții de călătorie pentru autovehicule, cât și pentru pietoni, iar trăinicia și utilitatea sa va fi apreciată peste un nou secol.
