Cel mai vechi drum pavat din România, situat la Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor, va beneficia de o nouă restaurare, după ce ultimele lucrări de acest fel au fost realizate în anii 1980. Drumul, cu o vechime de peste două milenii, face parte din ansamblul UNESCO al cetăților dacice din Munții Orăștiei și are o valoare istorică și culturală inestimabilă.
Proiectul de restaurare
Consiliul Județean Hunedoara, care administrează ansamblul Sarmizegetusa Regia, a inițiat un nou proiect de restaurare al drumului antic. În parteneriat cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Asociația Monumentum, autoritățile au depus proiectul pentru finanțare prin programul „Timbrul monumentelor istorice”, coordonat de Institutul Național al Patrimoniului.
Valoarea totală a investiției este estimată la 7,3 milioane de lei, iar proiectul se va concentra pe zona extra muros a drumului, cuprinsă între Poarta de Est și Terasa XI.
Conform expertizelor tehnice, segmentul median al drumului, restaurat parțial în anii 1979-1980, prezintă multiple semne de degradare, mai ales la blocurile de calcar adăugate atunci. În contrast, segmentul interior, care a păstrat materialul original, se află într-o stare mult mai bună.
Importanța restaurării
Drumul antic pavat de la Sarmizegetusa Regia este un simbol al ingineriei dacice și al importanței acestei cetăți în epoca sa. Restaurarea sa nu doar că va proteja patrimoniul istoric, dar va și spori accesibilitatea și atractivitatea sitului pentru turiști.
Prin această inițiativă, autoritățile își propun să conserve și să valorifice unul dintre cele mai importante monumente ale trecutului dacic, asigurând astfel transmiterea sa către generațiile viitoare.
Drumul antic spre zona sacră
Acest drum impresionant leagă fortificația antică de zona sacră, având o lungime totală de peste 170 de metri și o lățime de aproape șase metri. Construcția coboară de-a lungul teraselor IX, X și XI, înregistrând o diferență de nivel de 25 de metri. Segmentul median al drumului și o piațetă de șase metri lungime sunt vizibile și astăzi, însă mare parte din drum rămâne îngropată sub pământ.
Arhitectul Cristian Călinescu, autorul cercetării „Consolidarea, conservarea şi valorificarea Complexului arheologic Sarmizegetusa – Grădiştea Muncelului“, din 1982, explica starea în care se afla locul înainte de a fi restaurat. Distrus înspre incintă (are două fragmente care permit totuşi reconstituirea unei porţiuni de traseu), el se păstrează şi se leagă parcă mai mult de cetatea până în care pătrunde, arăta arhitectul.
„Porţiunea ce s-a realizat, ca intervenţie de consolidare-restaurare, studiată de arheologi, are 40 de metri lungime şi 5 metri lăţime, fiind pavată cu lespezi de calcar aşezate de-a curmezişul pantei. La margine, pe ambele păţi, există, uneori decompletate, balustrade borduri de calcar. Porţiunea menţionată, aflată în mijlocul pantei dintre cetate şi incintă, continuă, de această dată nedecopertată, până la poarta de est, şi încă puţin spre incintă. S-a considerat că lăsarea ei sub pământ va conserva în condiţii mai bune o porţiune mare de pavaj. Starea părţii decopertate, care a făcut obiectul lucrării, era, în aparenţă, relativ bună. Dalele aveau marginile rotunjite, uneori mişcate din planul drumului, având pe alocuri aspectul unor trepte. O parte lipseau iar unele erau crăpate şi incomplete. Balustradele, în mare parte din lungimea lor, erau reacoperite de pământul scurs de pe ambele părţi ale traseului”, informa autorul lucrării. Sursa: Puterea.ro
