Constructorii de drumuri şi poduri din România marchează pe 20 aprilie împlinirea a 175 de ani de la naşterea, la Botoşani, a lui Elie Radu (n.20 aprilie 1853 – d.10 octombrie 1931). Viitorul geniu al infrastructurii româneşti a urmat studiile primare şi gimnaziale în oraşul natal, după care a continuat la Iaşi studiile la renumita universitate a acelor vremuri – Universitatea Mihaileană.
Pasiunea pentru studiile inginereşti l-au determinat pe tânărul moldovean să plece la Bruxelles, asemenea miilor de tineri români, unde va absolvi în anul 1877 cursurile Şcolii Politehnice, obţinând titlul de inginer diplomat.
Revenit în România, merge la Bucureşti unde a fost angajat în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice ca inginer constructor de poduri şi sosele, prima misiune fiind legată de linia ferată Ploieşti – Predeal. A avut marea bucurie de a se angaja şi lucra alături de o somitate în domeniu – Anghel Saligny, ceea ce i-a favorizat acumularea de experienţă profesionalăşi administrativă şi avansarea pe scară profesională.
Astfel, în cadrul ministerului, pentru merite profesionale, a ocupat pe rând funcţiile de subdirector, director şi director general, cu atingerea în final, a gradului de inspector general clasa I.
Capitala României, Bucureştiul, a beneficiat din plin de gândirea şi experienţa acumulată de Elie Radu. Cea mai importantă şi impresionantă construcţie edilitară ridicată sub conducerea sa a fost clădirea Ministerului Lucrărilor Publice, în care îşi desfăşoară activitatea în prezent Primăria Capitalei.
De asemenea, o altă lucrare importantă pentru Bucureşti realizată sub conducerea sa a fost “Sistemul Bragadiru” de alimentare cu apă a Capitalei, realizat în anul 1901, cea mai mare captare centralizată de apă subterană din Europa, prin care se obtineau 30.000 m3/zi dintr-o singura sursă.
După numai câţiva ani, în anul 1904, s-a reuşit asigurarea unui debit de 200 litri de apă pe zi şi om, cifră cu mult superioară multora dintre oraşele europene.
De altfel, la Bucureşti, se păstrează şi acum „Grinda lui Elie Radu”, construcţie a celebrului inginer realizată din beton armat, cu o deschidere de 8 metri, care a rezistat cu brio tuturor probelor, demonstrând calităţile betonului armat într-o perioada când, aflate de-abia la începuturile sale, tehnicile de rezistenţă în construcţii erau deseori contestate.
De numele lui Elie Radu este legată şi construirea drumurilor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania, construind ulterior 650 km de căi ferate după studii şi concepţii proprii, inclusiv construirea unor lucrări de artă pentru funcţionarea gărilor, cele mai frumoase fiind cele de la Curtea de Argeş, Galaţi şi Comăneşti.
De altfel, în Moldova lui natală a realizat foarte multe obiective, atât de drumuri rutiere cât şi feroviare. Astfel, dintre cele mai importante lucrări de artă, realizate de către renumitul inginer, sunt linia CF Târgu Ocna – Comăneşti – Palanca şi drumurile naţionale DN 12B, Târgu Ocna – Slănic Moldova şi DN 12A, pe sectorul Târgu Ocna – Comăneşti – Palanca. Tot în Moldova, a proiectat şi realizat numeroase poduri din beton armat si metalice (o realizare de excepţie fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri), studiile sale permiţând totodată şi introducerea în reţeaua feroviară românească a unui nou tip de şină grea, care asigura o siguranţă şi rapiditate sporită în circulaţie.
De activitatea sa în domeniul infrastructurii rutiere se leagă dezvoltarea a peste 1.000 de km de drumuri, ceea ce a favorizat dezvoltarea economică a zonelor străbătute de acestea. Cunoştinţele şi experianţa acumulată au fost puse în slujba poporului român, el fiind, pe lângă inginer constructor de poduri şi şosele, şi un renumit pedagog şi academician.
A predat la catedră la mii de studenţi şi s-a implicat pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat şi a îndrumat creaţia inginerească. În semn de apreciere a activităţii sale universitare, de cercetare şi de producţie, a fost ales în funcţia de preşedinte al Societăţii Politehnice în anii 1898, 1903 şi 1904, poziţie din care a reuşit să susţină breasla inginerilor români.
