„Ingineria reprezintă o mare profesie. Există în ea satisfacția de a urmări o plăsmuire a imaginației care prinde viață, cu ajutorul științei, într-un plan pe hârtie. Apoi, se va trece la realizarea în piatră, metal sau energie. Acesta poate fi privilegiul unic al inginerului.
Marea responsabilitate a inginerului, în comparație cu celelalte profesii, este aceea că lucrările sale sunt vizibile la tot pasul. El nu poate îngropa greșelile în mormânt, precum doctorii. El nu poate argumenta, doar din vorbe, precum judecătorii sau avocații. El nu poate, la fel ca arhitecții, să-și acopere eșecurile cu pomi sau viță de vie. El nu poate, la fel ca politicienii, să pună toate neajunsurile sale pe seama adversarilor, sperând că oamenii vor uita. Un inginer, pur și simplu, nu poate nega ceea ce a făcut. În cazul în care lucrările sale nu funcționează, el este responsabil. Aceasta este fantasma care îl bântuie nopțile și zilele.
El este cel care, la sfârșitul zilei, se reîntoarce la locul de muncă să calculeze din nou. El se trezește noaptea într-o sudoare rece și pune pe hârtie ceva, care arată ca o „prostie” dimineața. Toată ziua el tremură la gândul că ar putea să apară ceva imprevizibil, care să-i zdruncine opera la care lucrează.
Pe de altă parte, spre deosebire de medicul său, el nu-și duce viața printre cei suferinzi și slabi. Spre deosebire de soldat, distrugerea nu este scopul lui. Spre deosebire de avocat, certurile nu reprezintă pâinea lui de zi cu zi.
El, inginerul, are sarcina de a îmbrăca oasele goale ale științei cu viață, confort și speranță. Nicio îndoială însă, anii trec, iar oamenii, privind o construcție, uită care inginer a făcut-o, chiar dacă au știut vreodată!… De foarte multe ori, doar vreun politician sau vreun finanțator își pune numele pe construcția sa.
Cu satisfacții pe care puține profesii le pot cunoaște, inginerul se uită înapoi cu bucurie la fluxul nesfârșit de bunătate și binefacere care decurge din succesele sale. Iar respectul și recunoașterea colegilor săi profesioniști reprezintă tot ceea ce își dorește…” Așa a văzut meseria de inginer Herbert Hoover – președintele SUA, 1929 – 1933.
