Dezbaterile din mediul online privind lucrările de reparare și vopsirea în verde a Monumentului Drumarilor din Pasul Ciumârna readuc în atenție istoria unuia dintre cele mai cunoscute simboluri ale Bucovinei. Dar cum arăta „Palma” în momentul în care a fost construită și ce poveste se ascunde în spatele alegerii locului în care a fost ridicată? Profesorul dr. inginer Radu Andrei, autorul proiectului, oferă câteva mărturii mai puțin cunoscute despre începuturile monumentului.
În forma sa inițială, „Palma Drumarilor” era vopsită în alb, în timp ce basoreliefurile de pe cele patru laturi ale soclului erau vopsite cu negru. Este una dintre informațiile oferite de profesorul Radu Andrei, care a rememorat, după aproape șase decenii, momente din perioada construirii monumentului.
O altă amintire păstrată de autorul proiectului surprinde reacția unui localnic care a trecut prin zonă în timpul lucrărilor. Un bătrân care se deplasa cu un car tras de boi s-a oprit pentru a privi construcția. Impresionat de ceea ce vedea, acesta l-a felicitat pe inginer pentru „impunătoarea palmă”, spunând că drumarii merită un asemenea monument și că este unicul monument din Bucovina. O mărturie simplă, venită de la un om al locului, care surprinde semnificația pe care construcția o avea încă din timpul realizării sale: aceea de omagiu adus oamenilor care construiesc drumuri.
Astăzi, când lucrările de reparare și vopsire a monumentului au generat discuții în mediul online, aceste amintiri oferă un prilej de a privi dincolo de culoarea aleasă și de a redescoperi povestea „Palmei”.
O „săgeată” imaginară a ales locul monumentului
Povestea construirii monumentului începe într-o dimineață însorită de toamnă, când muncitorii care lucrau la podul de pe DN 17A, de la kilometrul 20+900, din zona Vatra Moldoviței, au încărcat într-un camion armăturile de oțel fasonate chiar de ei. Nu știau unde urmau să ajungă și, curioși, l-au întrebat pe inginer: „Unde mergem azi, dom’ inginer?” Ing. Radu Andrei le-a răspuns în glumă: „Fiindcă am terminat deja treaba la pod, astăzi vom merge să tragem cu arcul, și unde va cădea săgeata, vom începe să săpăm fundația pentru o mănăstire!” Replica unuia dintre muncitori, Gheorghe Blajinschi, a venit în dialectul bucovinean: „O monastire?” Așa a început căutarea locului potrivit pentru viitorul monument. Cu o mașină de regie, condusă de șoferul Dragoș, și însoțit de muncitori din Dornești, Vicov și Marginea, inginerul a pornit spre Sucevița.
După mai multe opriri pentru identificarea unui loc adecvat, alegerea s-a oprit asupra amplasamentului actual, pe Obcina Mare a Bucovinei. „Săgeata” imaginară își găsise ținta.
Descoperirea neașteptată din fundație
În timp ce muncitorii săpau fundația, ing. Radu Andrei s-a așezat pe un butoi metalic și a început să realizeze schițele pentru basoreliefurile care urmau să decoreze monumentul. La un moment dat, muncitorii s-au oprit din lucru și l-au chemat să vadă ce descoperiseră. La o adâncime de numai aproximativ jumătate de metru, aceștia găsiseră o bornă veche care marca limita dintre cele două regiuni geografice vecine, Sucevița și Vatra Moldoviței.
Descoperirea i-a surprins pe toți. Bucuroși că locul ales părea să le ofere un semn aparte, muncitorii au considerat că este un „semn bun”. Când au început turnarea betonului pentru fundație, au hotărât împreună ca borna să fie păstrată și inclusă în masa de beton. Astfel s-a încheiat prima etapă a construcției „Palmei”, un detaliu mai puțin cunoscut din istoria monumentului.
Un omagiu adus drumarilor
Monumentul a fost conceput pentru a cinsti munca oamenilor care au construit drumul prin Obcina Mare. Mâna uriașă, de șapte metri, ridicată spre cer, a devenit în timp un simbol al efortului, al priceperii și al perseverenței constructorilor de drumuri. În jurul palmei se desfășoară un drum stilizat, care se termină printr-un pod, iar basoreliefurile de pe soclu evocă activitatea constructorilor și lucrările de infrastructură. Interesant este și că proiectul monumentului a fost unul inedit: pe un șervețel.
Realizarea monumentului este strâns legată de construirea drumului național DN 17A, o lucrare desfășurată într-o zonă montană dificilă, care a presupus ani de muncă și efortul a numeroși oameni. Prin forma și semnificația sa, „Palma” a devenit un reper al Bucovinei și un simbol al profesiei de drumar.
Verde, alb sau negru? Istoria înaintea polemicilor
Dezbaterile apărute în mediul online în legătură cu vopsirea în verde a monumentului ridică o întrebare firească: cum arăta acesta în forma sa inițială? Potrivit profesorului Radu Andrei, palma era vopsită în alb, iar basoreliefurile de pe cele patru laturi ale soclului erau negre. Informația este importantă în contextul actual, deoarece aduce în discuție nu doar aspectul estetic al monumentului, ci și respectarea istoriei sale. Autorii lucrărilor de restaurare a monumentului nu l-au contactat pe profesorul Radu Andrei, deși restaurarea unui monument cu o asemenea semnificație presupune mai mult decât repararea suprafețelor deteriorate. Înseamnă și păstrarea identității sale, a detaliilor originale și a memoriei celor care l-au conceput și construit. Mărturia autorului proiectului oferă un reper istoric pentru discuțiile despre aspectul monumentului. Stabilirea soluției potrivite pentru restaurare trebuie să țină cont de documentele existente, de starea actuală a construcției și de informațiile despre forma sa inițială.
Aproape 60 de ani de istorie
În curând, „Palma Drumarilor” se va apropia de împlinirea a șase decenii de existență. În tot acest timp, monumentul a devenit un punct de atracție pentru turiștii care traversează Pasul Ciumârna, dar și un simbol cu o semnificație aparte pentru cei care lucrează în domeniul drumurilor. Povestea bătrânului care a trecut cu carul cu boi și a simțit nevoia să-l felicite pe inginer pentru monument, la fel ca amintirile despre muncitorii care au ridicat fundația, arată că „Palma” a însemnat mai mult decât o construcție încă din momentul apariției sale. Era un omagiu adus unei meserii și oamenilor care, prin munca lor, făceau posibilă legătura dintre comunități.
Astăzi, discuțiile despre restaurarea sa pot deveni și o ocazie de a readuce în atenția publicului povestea monumentului și mărturiile celor care i-au dat viață. Pentru că, înainte de a fi un obiectiv turistic sau un subiect de dezbatere în mediul online, „Palma Drumarilor” este o mărturie a muncii unei generații de constructori. Iar păstrarea ei înseamnă și păstrarea poveștii acelor oameni. Despre acest monument am mai scris și aici: https://drum.info.ro/turistii-vorbesc-tot-mai-des-despre-palma-drumarului-din-obcinele-bucovine/
Nicolae Popovici
