România are un drum care nu se măsoară doar în kilometri, ci în oameni, povești, peisaje și comunități. Se numește Via Transilvanica și pornește din Bucovina, de la Mănăstirea Putna, pentru a coborî apoi prin Transilvania, Banat și Oltenia până la Drobeta-Turnu Severin și Dunăre.
Evenimentul de la Putna din 29 august, când a fost lansată noua variantă a etapei către Sucevița, readuce în atenție unul dintre cele mai spectaculoase proiecte turistice și civice realizate în România. Vicepremierul Tánczos Barna, frații Alin și Tibi Ușeriu și sute de drumeți au parcurs cei 17 kilometri ai noii variante, realizată prin colaborarea dintre Tășuleasa Social, Romsilva, Direcția Silvică Suceava, ocoale silvice, autorități locale și voluntari. Dar cei 17 kilometri de la Putna la Sucevița reprezintă doar o mică parte din poveste.
Un drum de 1.600 de kilometri
Via Transilvanica traversează România de la nord-est la sud-vest, legând Putna de Drobeta-Turnu Severin. Potrivit site-ului oficial al proiectului, traseul ajunge în prezent la aproximativ 1.600 de kilometri, străbate 10 județe și opt regiuni cultural-istorice și trece printr-o extraordinară diversitate de peisaje naturale și culturale. Este un drum destinat drumeților, bicicliștilor și călăreților, dar, dincolo de această destinație turistică, Via Transilvanica este și o formă de a pune România în valoare.
De-a lungul traseului, călătorul întâlnește sate, orașe, păduri, dealuri și munți, biserici și mănăstiri, monumente istorice, tradiții locale și comunități care pot beneficia direct de dezvoltarea turismului. Fiecare kilometru este marcat, iar bornele din andezit, lucrate individual, au devenit una dintre semnăturile proiectului. Ele nu sunt doar repere pentru drumeț, ci și mici opere de artă răspândite de-a lungul traseului.
Bucovina – poarta de intrare în poveste
Pentru Bucovina, Via Transilvanica are o semnificație aparte. Traseul pornește de la Mănăstirea Putna și traversează una dintre cele mai spectaculoase zone ale României. Segmentul bucovinean are aproximativ 144 de kilometri și trece prin Sucevița și Vatra Moldoviței, continuând prin Obcinele Bucovinei spre Pasul Mestecăniș și apoi către Țara Dornelor, între masivele Giumalău, Suhard și Călimani. Este, practic, o călătorie printr-o parte importantă a identității Bucovinei. Drumețul poate descoperi în același traseu peisajul montan, pădurile, satele tradiționale și marile monumente religioase ale zonei. Putna, Sucevița și Vatra Moldoviței nu sunt simple puncte pe hartă, ci repere ale istoriei și culturii românești. Iar avantajul Via Transilvanica este tocmai acesta: nu te duce direct de la un obiectiv turistic la altul. Te obligă să descoperi ceea ce există între ele.
Ce s-a întâmplat la Putna este mai important decât pare
Noua variantă Putna–Sucevița este un exemplu al modului în care proiectul poate evolua. În ultimele luni, echipa Via Transilvanica a colaborat cu instituțiile silvice și autoritățile locale pentru reconfigurarea traseului în zone în care exploatările forestiere și lucrările de infrastructură afectaseră experiența drumeților. Noua variantă urmărește mai multă siguranță, mai multă pădure și o apropiere mai mare de natură. Peste 150 de silvicultori din șapte ocoale silvice au contribuit la refacerea potecii. Este un detaliu care merită subliniat.
Cu câțiva ani în urmă, între comunitatea Via Transilvanica și silvicultori existau tensiuni. Astăzi, cele două părți lucrează împreună pentru același obiectiv. Tánczos Barna a descris această transformare ca pe o trecere de la „tabere adverse” la colaborare, considerând că Via Transilvanica a reușit să unească comunitățile. Poate că acesta este unul dintre cele mai importante rezultate ale proiectului.
Drumul nu se termină la obiectivul turistic
Via Transilvanica propune o altă filozofie a turismului. În locul turismului făcut pe fugă, din mașină, cu opriri scurte la obiective consacrate, proiectul propune timp. Timp pentru a merge. Timp pentru a privi. Timp pentru a intra într-un sat. Timp pentru a vorbi cu oamenii. Timp pentru a descoperi o pensiune, un produs local, o biserică, o gospodărie sau o tradiție care nu apare întotdeauna în marile ghiduri turistice.
În acest fel, Via Transilvanica poate deveni un instrument important pentru dezvoltarea comunităților rurale. Banii cheltuiți de drumeți nu rămân doar în marile centre turistice, ci pot ajunge la pensiuni, restaurante, magazine, producători locali și servicii din localitățile traversate.
De la Bucovina la Transilvania, Banat și Dunăre
După Bucovina, traseul continuă prin ținuturi cu identități foarte diferite. Drumețul ajunge în zona de nord a Transilvaniei, apoi traversează spațiul transilvănean către centrul și sudul țării, înainte de a intra în Banat și de a continua spre Oltenia. Este o Românie văzută în secțiune. Munții și dealurile se schimbă. Arhitectura satelor se schimbă. Gastronomia se schimbă. Portul popular, tradițiile și poveștile locurilor se schimbă. Dar drumul rămâne același. O singură potecă, sute de comunități și o țară întreagă de descoperit.
Via Transilvanica a devenit și drum național
Importanța proiectului a crescut și prin recunoașterea sa oficială. În iunie 2026, Via Transilvanica a fost declarată traseu pedestru de interes național, o decizie care confirmă rolul pe care acest proiect îl poate avea în turismul românesc și în dezvoltarea comunităților de pe traseu. Această recunoaștere poate deschide o nouă etapă.
Pentru că un traseu de asemenea dimensiune are nevoie nu doar de voluntari și de oameni pasionați, ci și de infrastructură, întreținere, semnalizare, siguranță, servicii turistice și implicarea constantă a administrațiilor locale și județene.
România are nevoie de drumuri care unesc
Via Transilvanica este, până la urmă, despre drum. Dar nu despre un drum pe care treci cât mai repede. Este despre un drum pe care alegi să mergi încet. Într-o țară în care infrastructura rutieră este discutată aproape întotdeauna prin prisma vitezei, a traficului și a timpului câștigat, Via Transilvanica propune contrariul: valoarea călătoriei poate sta tocmai în timpul petrecut pe drum.
Iar dacă un asemenea proiect reușește să aducă turiști în sate, să susțină economia locală, să apropie instituții care înainte se priveau cu suspiciune și să îi facă pe oameni să redescopere natura și patrimoniul României, atunci Via Transilvanica este mult mai mult decât un traseu turistic. Este un proiect de țară construit kilometru cu kilometru. De la Putna la Dunăre, drumul continuă. Iar fiecare pas făcut pe el înseamnă, într-un fel, încă o descoperire a României.
Bogdan Chirica
