Zilele acestea, drumarii din Oltenia și din Nordul Moldovei ne-au prezentat informații și imagini cu autofrezele care acționau pe câteva drumuri afectate de viscole încadrate în avertizările de Cod Portocaliu și chiar Roșu.
Când vorbim despre deszăpezire, vorbim aproape exclusiv despre utilaje: câte sunt, cât pot, cât de repede deschid drumurile. Vorbim rar despre omul din cabină. Și aproape niciodată despre limitele lui.
Ne-am amintit de Dumitru Ichim, deserventul autofrezei Fresia de la DRDP Iași – SDN Botoșani, care a murit după zile de muncă în condiții extreme. Nu într-un accident spectaculos, nu într-o coliziune pe șosea. A murit de epuizare, pe fondul unor afecțiuni. În tăcere. După ce și-a făcut datoria ajutând semenii aflați în situații limită. Autofreza era modernă, dar dotările nu puteau înlocui omul. Drumul trebuia deschis. Presiunea era mare. Iar omul era de neînlocuit, fiind singurul deservent calificat.
Deszăpezirea nu ar trebui să se facă pe baza sacrificiului. Nici pe ideea că „mai rezistă puțin”. Un sistem care funcționează doar atunci când cineva își duce corpul dincolo de limite nu este un sistem eficient, ci unul periculos.
Putem cumpăra utilaje noi. Putem raporta kilometri curățați. Dar nu putem înlocui oamenii pierduți.
De conștiinciozitatea celor de la drumuri „se trage” în zilele grele, cu avertizări meteo de Cod Portocaliu sau Roșu, pentru a se putea circula în condiții de siguranță pe drumurile naționale sau județene. Activitatea este cu atât mai importantă cu cât de aceasta depinde și deszăpezirea/acțiunea utilajelor pe drumurile inferioare, DJ și DC/locale.
Sau, așa cum s-a întâmplat în județul Botoșani, presiunea pe drumari era enormă, de ei depinzând intervențiile echipajelor de la Ambulanță și ISU, nevoite să salveze viața unei femei.
Sunt prea puțini cei care „uită de ei” zeci de ore pentru a duce la bun sfârșit misiunea asumată, deoarece ei nu încheie tura și nu sunt înlocuiți de colegi, așa cum se întâmplă la alte structuri.
La facultate am învățat inginerie tehnică, am învățat despre structura drumului ce trebuie deszăpezit, dar foarte puțin despre managementul situațiilor de risc din campaniile de iarnă. Am aflat însă, prezentă la acțiunile deservenților, că drumarii sunt o breaslă care-și asumă viața așa cum este ea, imprevizibilă și neiertătoare. Din păcate sunt tot mai puțini deservenții calificați să asigure operațiunile de întreținere pe timp de iarnă. Mai mult, în multe locuri, deservenții din teren nu mai au cu cine analiza anumite situații limită, deoarece la dispecerate lucrează personal de la firmele prestatoare, lipsiți de orice experiență.
Moartea lui Dumitru Ichim ar trebui să ne oprească puțin din alergarea după cifre și salarii. Pentru că, la finalul fiecărei intervenții de iarnă, cel mai important lucru nu este dacă drumul a fost deschis, ci dacă omul din cabină se mai întoarce acasă.
Iustina Panchea
