Pentru breasla drumarilor români, această zi are o semnificație aparte. Data de 5 august este legată de anul 1862, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat „Regulamentul pentru organizarea corpului de ingineri civili”, moment considerat un reper important în organizarea profesională a activităților inginerești și rutiere din România. De atunci și până astăzi, infrastructura rutieră a devenit una dintre coloanele vertebrale ale dezvoltării economice și sociale a țării.
Drumul nu înseamnă doar asfalt, beton, poduri, podețe, parapete sau marcaje. În spatele fiecărui kilometru de drum se află oameni. Ingineri, proiectanți, diriginți de șantier, constructori, muncitori, mecanici, laboranți, inspectori, dispeceri, lucrători de întreținere, personal de intervenție, specialiști în siguranța circulației, economiști, juriști, cercetători și cadre universitare. Fiecare are o responsabilitate într-un sistem complex, în care o decizie greșită poate avea consecințe importante pentru siguranța oamenilor.
Drumarul român este, poate, unul dintre cei mai puțin vizibili profesioniști și, în același timp, unul dintre cei mai importanți pentru viața de zi cu zi.
Îl vedem atunci când repară o groapă, când toarnă asfalt, când montează un parapet sau când lucrează la un pod. Dar de cele mai multe ori nu îl vedem atunci când verifică un sector de drum înainte de ivirea zorilor, când urmărește evoluția unei lucrări, când intervine după un accident, când inspectează un pod sau când se pregătește pentru o noapte de viscol.
Așadar, 5 august nu este doar o zi din calendar. Este ziua în care România își amintește de oamenii care, zi de zi, construiesc, întrețin, repară, administrează și apără drumurile pe care circulăm. Este Ziua Drumarului.
Iarna, drumarul este în frig și viscol. Vara, lucrează în temperaturi în care asfaltul poate depăși cu mult temperatura aerului. În timpul ploilor torențiale, al ninsorilor abundente, al inundațiilor, al alunecărilor de teren sau al situațiilor de urgență, el trebuie să fie acolo.
Drumurile trebuie să funcționeze 365 de zile pe an, iar acest lucru presupune ca și oamenii care le administrează și le întrețin să fie pregătiți în fiecare zi. De aceea, Ziua Drumarului este, înainte de toate, o zi a recunoștinței pentru o profesie care nu își permite să spună: „astăzi nu se poate”.
O breaslă mult mai diversă decât pare
Imaginea tradițională a drumarului, cu muncitorul care lucrează la asfaltare, nu mai este suficientă pentru a descrie complexitatea acestei profesii. Drumarii români sunt implicați astăzi în proiecte de autostrăzi, drumuri expres, variante ocolitoare, drumuri naționale și județene, poduri și pasaje, lucrări de consolidare, sisteme de drenaj, siguranță rutieră, perdele forestiere, tehnologii moderne de întreținere și monitorizare, digitalizarea infrastructurii și implementarea unor soluții care trebuie să răspundă atât cerințelor europene, cât și realităților din teren.
În această lume se îmbină experiența celui care cunoaște fiecare kilometru de drum cu tehnologia celui care lucrează cu sisteme moderne de monitorizare, proiectare și control.
Este o profesie în care școala, experiența și responsabilitatea trebuie să meargă împreună.
Marile lucrări de infrastructură rutieră realizate de specialiști români – Podul de la Cernavodă, Transfăgărășanul, Transalpina, sutele de kilometri de autostradă presărați cu lucrări de artă etc – reprezintă dovada că România are oameni capabili să proiecteze și să construiască infrastructură rutieră performantă. Specialiștii români au contribuit de-a lungul timpului la realizarea unor teme de cercetare importante și sunt prezenți în organizații și structuri profesionale internaționale, unde experiența lor este apreciată.
Cât valorează, de fapt, munca unui drumar?
Aceasta este una dintre întrebările pe care societatea trebuie să și le pună mai des. Orice discuție despre infrastructură începe, de regulă, cu bani: cât costă un kilometru de autostradă, cât costă un pod, cât valorează un contract, cât s-a investit într-un drum.
Mult mai rar vorbim despre cât valorează omul care face posibilă această infrastructură. Răsplata trebuie privită pe mai multe planuri. Există, evident, răsplata financiară. Un specialist bine pregătit, cu responsabilități mari și cu experiență, trebuie să fie plătit corespunzător. România nu își poate permite să piardă ingineri, specialiști și oameni cu experiență pentru că piața muncii le oferă alte oportunități mai atractive.
Dar există și o răsplată materială: condiții moderne de muncă, echipamente de protecție, utilaje performante, sedii și districte modernizate, spații corespunzătoare, tehnologie și instrumente care să permită executarea lucrărilor în siguranță și cu eficiență.
Și există, poate cea mai importantă dintre toate, răsplata morală. Respectul. Recunoașterea profesională. Respectul pentru experiență. Respectul pentru meserie. Respectul pentru omul care își asumă responsabilitatea atunci când majoritatea dintre noi dormim, iar un drum trebuie redeschis după o ninsoare sau după un accident. Nu este suficient să ne amintim de drumari o singură dată pe an. Ziua Drumarului trebuie să fie și un moment de reflecție asupra modului în care această profesie este tratată în fiecare zi.
Drumarul nu trebuie să fie vinovatul de serviciu
În România, infrastructura rutieră este deseori privită prin prisma nemulțumirilor. Șoferul vede o groapă și critică drumul. Vede un șantier și critică lucrările. Stă în trafic și critică administrația. Uneori critica este justificată și trebuie acceptată. O administrație publică serioasă trebuie să răspundă pentru deciziile sale, iar constructorii trebuie să răspundă pentru calitatea lucrărilor. Dar trebuie să facem diferența între responsabilitate instituțională și responsabilitatea individuală a drumarului.
Omul din teren nu stabilește întotdeauna bugetul. Nu el face legislația. Nu el decide durata unei proceduri de achiziție. Nu el stabilește toate prioritățile investiționale. Și, de multe ori, nu el poate remedia peste noapte probleme acumulate în ani. De aceea, critica trebuie să fie însoțită de echilibru. Drumarul trebuie să răspundă pentru ceea ce face, dar trebuie și protejat atunci când își face corect meseria.
Viitorul: o nouă generație de drumari
Poate cea mai mare provocare a breslei este viitorul. România construiește mai mult decât în urmă cu două decenii. Se dezvoltă rețele de autostrăzi și drumuri expres, se modernizează drumuri naționale și județene, se construiesc poduri și pasaje, iar cerințele tehnice devin din ce în ce mai complexe. Dar cine va administra această infrastructură peste 10, 20 sau 30 de ani? Răspunsul trebuie să fie unul singur: o nouă generație de drumari bine pregătiți. Este nevoie ca tinerii să descopere această profesie nu doar ca pe o specializare universitară, ci ca pe o carieră. Este nevoie de legături mai puternice între universități, administrații, companii, institute de cercetare și organizațiile profesionale.
Experiența generațiilor care au construit drumurile României trebuie transmisă mai departe. Nu trebuie să pierdem ceea ce am acumulat în decenii de muncă. În același timp, noua generație trebuie să aducă în breaslă competențe noi: digitalizare, inteligență artificială, tehnologii moderne de construcție și întreținere, materiale inovatoare, protecția mediului, eficiență energetică, managementul traficului și siguranță rutieră. Viitorul drumarului nu înseamnă renunțarea la tradiție, ci transformarea experienței în progres.
O breaslă care trebuie să rămână unită
În acest context, rolul organizațiilor profesionale devine esențial. Asociațiile profesionale reprezintă o punte între proiectanți, antreprenori, beneficiari, mediul academic și viitorii specialiști. Ele pot contribui la formarea profesională, schimbul de experiență și definirea unei viziuni pentru infrastructura rutieră. Breasla drumarului trebuie să fie mai unită, mai vizibilă și mai respectată. Trebuie să vorbească despre problemele sale, dar și despre performanțele sale. Trebuie să își apere oamenii, să îi formeze pe cei tineri și să creeze un standard profesional pe care România să îl respecte.
Pentru că un drum bun nu se face doar cu bani. Se face cu profesionalism, responsabilitate, experiență, disciplină și pasiune. Iar toate acestea au un numitor comun: omul.
Ziua Drumarului este despre oameni
Pe 5 august, poate că nu vom vedea toate drumurile bune pe care le avem datorită drumarilor. Nu vom ști cine a intervenit într-o noapte de iarnă pentru ca dimineața să putem circula. Nu vom ști cine a verificat un pod înainte ca noi să îl traversăm. Nu vom ști cine a stat ore întregi într-un laborator pentru ca o lucrare să respecte standardele. Dar ei sunt acolo. În fiecare kilometru de drum. În fiecare pod. În fiecare șantier. În fiecare intervenție.În fiecare soluție tehnică. În fiecare călătorie pe care o facem în siguranță.
De aceea, Ziua Drumarului trebuie să fie mai mult decât o felicitare. Trebuie să fie un angajament. Un angajament al statului de a investi nu doar în infrastructură, ci și în oamenii care o construiesc și o administrează. Un angajament al companiilor de a oferi condiții și salarii pe măsura responsabilității. Un angajament al societății de a respecta o profesie grea și indispensabilă. Și un angajament al breslei de a transmite mai departe ceea ce a primit de la generațiile anterioare: respectul pentru drum și responsabilitatea față de oameni.
Pentru că România nu are nevoie doar de mai mulți kilometri de autostradă. România are nevoie de mai mulți drumari bine pregătiți, respectați, motivați și uniți. Iar dacă vrem drumuri mai bune, trebuie să începem prin a avea grijă de oamenii care le construiesc.
La mulți ani, Drumari ai României! Drum bun și drumari respectați!
Redacția Drum.info.ro
