Astăzi, ni se pare imposibil să ne imaginăm un automobil fără oglinzi retrovizoare. Le folosim când schimbăm banda, când depășim, când parcăm sau când ieșim dintr-o intersecție. Sunt atât de obișnuite, încât rareori ne întrebăm cine a avut ideea de a le monta pe mașină și de ce au ajuns să fie considerate elemente esențiale pentru siguranța rutieră.Povestea lor este însă una interesantă.
Cine a inventat oglinda retrovizoare?
Ideea de a folosi o oglindă pentru a vedea ce se întâmplă în spatele automobilului datează de la începutul secolului XX. Un prim nume important este cel al britanicei Dorothy Levitt, o celebră pilotă de curse și una dintre primele femei care au condus automobile în competiții. În cartea sa „The Woman and the Car”, publicată în 1909 (cu o ediție inițială în 1906), aceasta le recomanda șoferițelor să aibă la îndemână o oglindă de mână, pe care să o folosească pentru a vedea traficul din spate.
În 1911, pilotul american Ray Harroun a montat o oglindă pe automobilul său de curse Marmon Wasp, cu care a câștigat prima ediție a celebrei competiții Indianapolis 500.
Până atunci, în curse, era obișnuit ca pilotul să fie însoțit de un mecanic care îl avertiza despre mașinile care se apropiau din spate. Harroun a găsit o soluție mai simplă: a montat o oglindă și a renunțat la însoțitor.
Ulterior, Elmer Berger este asociat cu dezvoltarea și brevetarea oglinzii retrovizoare moderne, în 1921, contribuind la răspândirea acesteia pe automobilele de serie.
Așadar, nu există un singur inventator căruia să-i putem atribui întreaga invenție. Mai multe persoane au contribuit la apariția și perfecționarea ei.
De ce au fost montate oglinzile pe exteriorul mașinii?
La început, automobilele aveau caroserii diferite de cele de astăzi, iar vizibilitatea în spate era adesea limitată.
Oglinda interioară permitea observarea traficului din spate prin lunetă, dar nu oferea informații suficiente despre ceea ce se întâmpla în lateral. Așa au apărut oglinzile exterioare, montate pe aripi sau pe portiere.
Amplasarea lor nu este întâmplătoare. Ele sunt poziționate astfel încât șoferul să poată observa vehiculele care se apropie din spate și din lateral, fără să fie nevoit să întoarcă permanent capul. Oglinda din stânga este importantă pentru schimbarea benzii și depășire, iar cea din dreapta ajută la observarea traficului de pe partea pasagerului, la apropierea de bordură și la efectuarea manevrelor de parcare. Oglinda interioară completează informațiile oferite de cele două oglinzi laterale.
De ce avem nevoie de trei oglinzi?
Fiecare dintre cele trei oglinzi are un rol diferit. Oglinda interioară permite observarea traficului din spatele mașinii, prin lunetă. Oglinda exterioară stângă oferă vizibilitate asupra traficului din spatele și lateralul mașinii.
Oglinda exterioară dreaptă completează câmpul vizual și ajută în special la schimbarea benzii și la parcare.
Totuși, există o problemă pe care nici cele trei oglinzi nu o pot elimina complet: punctul mort. Acesta reprezintă zona din jurul automobilului care nu poate fi observată direct de șofer și nici prin oglinzi. De aceea, înainte de schimbarea benzii, este recomandată și verificarea rapidă a unghiului mort prin întoarcerea capului.
Sunt toate oglinzile obligatorii?
Aici lucrurile devin interesante. Mulți șoferi cred că toate cele trei oglinzi sunt obligatorii în orice situație. În realitate, reglementările tehnice țin cont de categoria vehiculului și de configurația acestuia. În cazul autoturismelor obișnuite, oglinzile exterioare sunt esențiale și trebuie să asigure vizibilitatea cerută de reglementările tehnice. Oglinda retrovizoare interioară poate să nu fie necesară în anumite situații, de exemplu atunci când construcția vehiculului sau configurația acestuia nu permite obținerea vizibilității spre înapoi prin lunetă. Un exemplu îl reprezintă unele autoutilitare sau autovehicule la care spațiul din spate este separat de habitaclu.
Reglementările românești privind omologarea vehiculelor, RNTR 7, prevăd cerințe distincte pentru oglinzile retrovizoare interioare și exterioare, în funcție de categoria automobilului. Prin urmare, faptul că o oglindă nu este obligatorie în anumite configurații nu înseamnă că șoferul poate renunța după bunul plac la una dintre oglinzile cu care vehiculul trebuie echipat.
Oglinda retrovizoare nu elimină toate riscurile
De-a lungul timpului, oglinzile au evoluat considerabil. Astăzi există oglinzi cu reglare electrică, încălzire, funcție antiorbire și sisteme care avertizează șoferul atunci când un vehicul se află în unghiul mort. Unele automobile moderne folosesc chiar camere video și monitoare în locul oglinzilor exterioare convenționale, acolo unde legislația permite acest lucru. Cu toate acestea, nici cea mai performantă oglindă nu poate înlocui atenția conducătorului auto. Reglarea corectă a oglinzilor înainte de plecare, verificarea lor permanentă în trafic și asigurarea suplimentară înaintea manevrelor sunt gesturi simple care pot preveni accidente grave.
O invenție mică, o contribuție uriașă la siguranța rutieră
Oglinda retrovizoare nu dezvoltă puterea motorului, nu mărește viteza automobilului și nu contribuie direct la confortul mecanic. Dar poate face diferența dintre o manevră sigură și un accident.
Este una dintre acele invenții aparent banale care au schimbat definitiv modul în care conducem. Uneori, siguranța în trafic nu depinde de tehnologia sofisticată, ci de un lucru simplu: să știm ce se întâmplă în jurul nostru. Pentru asta trebuie responsabilitate și rațiune.
Raluca Ulea
