Un indicator poate fi ignorat. Un marcaj poate fi încălcat. Un separator de trafic, însă, poate face imposibilă manevra. De aici pornește una dintre tendințele tot mai vizibile în infrastructura rutieră modernă: drumul este proiectat nu doar pentru a-i informa pe șoferi, ci și pentru a-i determina fizic să respecte regulile.
În România apar tot mai multe insule de trafic, separatoare de sens, stâlpișori și sisteme care canalizează circulația într-o singură direcție. Soluția este folosită mai ales în intersecții aglomerate, în zone cu accidente sau acolo unde șoferii ignoră frecvent semnalizarea.
De la indicator la obstacol
Un exemplu simplu: într-o intersecție, virajul la stânga este interzis pentru că produce conflicte cu traficul din sens opus. Soluția clasică este indicatorul „Viraj la stânga interzis”. Soluția modernă poate fi o insulă de trafic sau un separator care împiedică fizic traversarea axului drumului. Același principiu poate fi utilizat pentru a împiedica intrarea pe contrasens, întoarcerea într-un loc periculos sau accesul pe o bandă destinată exclusiv transportului public. Este diferența dintre a interzice o manevră și a o face imposibilă.
Și barierele pot fi „inteligente”
Cele mai simple sisteme sunt fixe: separatoare din beton, insule sau stâlpișori. Există însă și dispozitive retractabile, utilizate pentru controlul accesului. Bolarzii, de exemplu, pot coborî sub nivelul carosabilului pentru a permite trecerea și se pot ridica ulterior pentru a bloca accesul. Acționarea poate fi:
- mecanică, prin ridicare și coborâre manuală;
- electromecanică, cu motor electric;
- hidraulică, prin presiunea unui fluid într-un cilindru;
- pneumatică, folosind aer comprimat.
Sistemele moderne pot fi comandate de la distanță și pot funcționa împreună cu senzori, camere video sau sisteme de recunoaștere a numerelor de înmatriculare.
România nu trebuie să copieze mecanic aceste soluții
Un separator amplasat greșit poate rezolva o problemă și crea alta. De aceea, fiecare intervenție trebuie precedată de analiza fluxurilor de trafic, a accidentelor și a accesului pentru ambulanță, pompieri, transport public și riverani. Scopul nu este să transformăm drumurile într-un labirint de obstacole. Scopul este ca infrastructura să prevină greșeala înainte ca poliția să fie nevoită să o sancționeze.
Aceasta este una dintre schimbările importante ale ingineriei rutiere moderne: nu mai este suficient să-i spunem șoferului ce are voie să facă. În punctele periculoase, trebuie să construim drumul astfel încât alegerea corectă să fie și cea mai ușoară. Iar atunci când o anumită manevră este prea periculoasă, soluția poate fi simplă: nu doar să o interzicem printr-un indicator, ci să proiectăm drumul astfel încât să nu mai poată fi făcută.
Bogdan Chirica
