În 2016, Franța inaugura la Tourouvre-au-Perche, în Normandia, ceea ce era prezentat drept primul mare drum solar din lume. Pe un kilometru de drum departamental au fost montate aproximativ 2.800 m² de panouri fotovoltaice, lipite direct peste asfalt. Proiectul Wattway, realizat de compania Colas, trebuia să demonstreze că infrastructura rutieră poate deveni și producător de energie electrică.
Ideea părea seducătoare: de ce să ocupăm terenuri suplimentare pentru panouri fotovoltaice când putem folosi suprafața deja construită a drumurilor? Numai că realitatea din teren a fost mult mai complicată.
După mai puțin de trei ani, o parte importantă a instalației era deja degradată. Panourile s-au uzat sub traficul rutier, rosturile s-au deteriorat, iar stratul protector din rășină a fost afectat. Frunzele și murdăria reduceau producția de energie, iar zgomotul produs de suprafața specială a determinat inclusiv reducerea vitezei de circulație la 70 km/h.
Energia produsă a fost mult sub așteptări
Proiectul fusese conceput pentru o producție de aproximativ 790 kWh pe zi. În primul an, însă, producția a fost de numai aproximativ 149.459 kWh, adică puțin peste jumătate din nivelul zilnic mediu estimat. În 2018, producția a coborât la 78.397 kWh. Mai mult, investiția publică a fost de aproximativ 5 milioane de euro, ceea ce a făcut ca energia obținută să fie extrem de scumpă în comparație cu energia produsă de panourile fotovoltaice convenționale. Problema fundamentală este una de inginerie: un panou solar funcționează cel mai bine atunci când este orientat și înclinat corespunzător, curat și ferit de solicitări mecanice. Un drum trebuie să facă exact contrariul. El trebuie să suporte automobile, camioane, temperaturi extreme, apă, zăpadă, îngheț-dezgheț, murdărie și intervenții de întreținere.
Chiar reprezentantul Wattway recunoștea în 2019 că modelul de la Tourouvre nu era suficient de matur pentru traficul interurban și că utilizarea drumului pentru producerea de energie la scară mare nu era o soluție pertinentă. Compania și-a orientat ulterior tehnologia către module mult mai mici, destinate unor aplicații precum alimentarea camerelor de supraveghere, iluminatul sau stațiile de încărcare pentru biciclete. Iar experimentul nu a rămas doar un eșec tehnologic. În 2020, prima instalație a fost demontată și înlocuită cu o nouă versiune de test, de aproximativ 400 de metri, tocmai pentru a continua cercetarea și a testa o tehnologie mai robustă.
Lecția pentru România
Cazul Franței este important pentru orice discuție despre drumuri, infrastructură și tehnologii „verzi”. Nu orice suprafață disponibilă trebuie transformată într-o instalație energetică. Uneori, soluția mai inteligentă este să păstrăm drumul pentru ceea ce a fost proiectat să facă – să suporte traficul – și să montăm panourile fotovoltaice acolo unde pot funcționa în condiții optime: pe acoperișuri, parcări, hale sau structuri special construite.
Experiența de la Tourouvre nu înseamnă că fotovoltaicul rutier este imposibil. Înseamnă însă că o soluție spectaculoasă trebuie să treacă testul costului, al durabilității, al întreținerii și al eficienței energetice înainte de a fi transformată într-un model pentru mii de kilometri de drumuri.
Iar aceasta este, poate, cea mai importantă lecție inginerească a experimentului francez: inovația adevărată nu este cea care impresionează la inaugurare, ci cea care funcționează bine după zece, douăzeci sau treizeci de ani. Sursa: Le Monde.fr
Raluca Ulea
