Într-o zonă unde natura este încă stăpână, câțiva cai fără adăpost și-au găsit protectori neașteptați: oamenii care întrețin drumurile.
Pe drumurile care străbat Munții Aninei, peisajul pare desprins dintr-o poveste. Păduri dense, pajiști largi și serpentine care taie muntele definesc această regiune din Județul Caraș-Severin. Printre aceste locuri sălbatice trăiește un grup de cai fără stăpân, deveniți în timp o prezență obișnuită pentru cei care traversează zona.
Animalele pasc liniștite pe marginea drumurilor sau pe pajiștile din apropiere. Nu au un proprietar cunoscut sau adăpost, dar nu sunt complet singure. De grija lor se ocupă, în mod neașteptat, drumarii care lucrează în zonă.
Prietenii necuvântători ai drumarilor
Angajații de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, mai exact de la Secția de Drumuri Naționale Caransebeș, prin districtele din Oraviţa şi Caraşova, care patrulează și întrețin drumurile din această regiune montană, s-au obișnuit cu prezența cailor. În timp, relația dintre oameni și animale s-a transformat într-una specială. Drumarii spun că îi întâlnesc aproape zilnic, indiferent de anotimp. Atunci când trec cu utilajele sau în timpul verificărilor de rutină, se opresc uneori pentru a le aduce apă sau hrană.
Grijă pentru animale și siguranța traficului
Caii pot ajunge uneori aproape de carosabil, iar în astfel de situații echipele de intervenție îi îndepărtează sau îi monitorizează pentru a evita accidentele. Ca și în iernile trecute, drumarii au dus în pădure fân, bulgări de sare şi ştiuleţi de porumb, pentru ca aceşti cai să aibă din ce supraviețui. De asemenea, în mai multe zone din pădure oamenii au amenajat locuri speciale unde au fost depozitaţi baloţii cu fân şi ştiuleţii de porumb. Totodată, angajaţii de la DRDP Timişoara s-au implicat şi mai mult şi au amenajat dintr-un trunchi de copac un jgheab pentru bulgării de sare.
„Povestea cailor sălbatici de la Marila, jud. Caraș-Severin, continuă. Colegii noştri de la Districtele Oraviţa şi Caraşova au amenajat mai multe locuri unde caii să se poată hrăni, în apropiere de DN 57B. Caii au primit fân, bulgări de sare şi coceni de porumb. Ne-am amintit de versurile melodiei lui Victor Socaciu – Caii Liberi: Cine n-a ştiut păstra/Caii liberi peste veac/Are inima mai grea/Şi-i la suflet mai sărac“, a spus Alina Sabou, purtătoarea de cuvânt a DRDP Timișoara.
O poveste despre oameni și natură
Drumurile din această zonă sunt frecvent tranzitate de turiști atrași de frumusețea locurilor, iar întâlnirea cu animalele este adesea o surpriză plăcută. Mulți șoferi opresc pentru câteva fotografii, transformând caii într-un mic simbol al zonei.
Povestea cailor fără stăpân din Munții Aninei arată că, uneori, cele mai simple gesturi pot face diferența. Într-o regiune unde drumurile traversează teritorii sălbatice, oamenii care le întrețin devin și protectori neoficiali ai animalelor care trăiesc în apropierea lor.
Astfel, dincolo de asfalt și utilaje, munca drumarilor înseamnă și grijă pentru mediul înconjurător. Iar pentru caii care cutreieră liberi munții, acești oameni au devenit, fără să își propună, adevărați îngeri păzitori.
„Odată cu încălzirea vremii, caii sălbăticiți din pădurile de pe DN 57B, Munții Aninei, coboară la marginea drumului, căutând soarele și vegetația proaspătă. A fost o bucurie să îi revedem din nou, la mai bine de un an de la precedenta „întâlnire”. O tradiție frumoasă de primăvară care ne amintește de libertatea naturii. Când este foarte cald sau când iarba este mai puțină, le mai aducem fân sau apă. S-au obișnuit cu noi și nu se mai sperie”, a mai spus Alina Sabou, purtătoarea de cuvânt a DRDP Timișoara.
Nicolae Popovici
