S-a sfârșit iarna cea nesfârșită, iar toți șoferii vor să circule pe drumuri cu asfalt. Da, cu asfalt! Nu cu pământ, balast sau macadam. Explozia nevoii de asfalt domină discuțiile bărbaților și, nu de puține ori, chiar ale femeilor. Cu toții vor să circule la vale și la deal, doar pe… asfalt. Că este mai lină deplasarea pe asfalt. Dar nu pe oricare asfalt, ci musai din cel nou. Nu cu denivelări provocate de un deal cu alunecări, nu cu făgașe formate de către camioanele supraîncărcate, nu cu lățimea carosabilului de 10 metri… Am putea spune chiar că asfaltul a ajuns, pur și simplu, să ne obsedeze!
Dar ce-i cu asfaltul acesta, atât de prezent în viața noastră? Sunt destule mărturii care menționează acest material: arca lui Noe consolidată cu bitum, coșul în care Moise a fost adăpostit era din nuiele acoperit de un șuvoi de smoală. Mai mult, avem asfaltul folosit ca amuletă, care prevenea cariile dentare, vindeca epilepsia, indigestia și constipația…
Deși cunoscut încă din vremea Babylonului și redescoperit în 1595 de sir Walter Raleigh în Lumea Nouă, asfaltul și-a găsit întrebuințarea acestor vremuri abia în anul 1870. Atunci s-au așternut primii 54.000 de mp pe-o stradă din Newark, Pennsilvania.
Care a fost prima stradă asfaltată din Iași?!
Mai mult decât interesantă ni se pare informația că, la numai trei ani distanță, adică în 1873, este turnat primul covor de asfalt și la Iași: doar 60 mp pe strada Lăpușneanu, însă… gestul contează. Ulițele Iașilor arătau, la fel ca în toate orașele de atunci, jalnic: după ce s-a renunțat la „podurile” din lemn, în toată urbea erau doar câteva străzi (centrale, evident) pietruite cu bolovani de râu. În rest, glod, glod și iar glod sau praf, mult praf aruncat în aer de copitele cailor de la trăsurile care plimbau protipendada urbană.
Credeți că a fost mare bucurie aducerea asfaltului? Aș! Primarul Iașului acelor vremuri – Nicu Gane – a prezentat propunerea Consiliului Comunal și, bineînțeles, opoziția s-a împotrivit, că de aia-i opoziție. Principalul argument: caii de la trăsuri „și-ar putea dezghina picioarele”. Au fost dezbateri aprige, dar specialiștii au reușit să ofere explicații suficiente și lucrarea a fost executată. Asfaltul de pe strada Lăpușneanu a rezistat de pe vremea primarului junimist, până când, în ultimii ani, a fost înlocuit cu pavele.
Trăim alte vremuri, cu cerințe din ce în ce mai mari și… mai moderne. Dar de multe ori avem senzația că „mofturile” sunt cam aceleași.
