Guvernul susține că statul trebuie să achite despăgubirile pentru accidentele produse de către animalele sălbatice pe drumurile publice – de interes național, județean sau local. Motivul este unul hilar: „considerăm că prin modificarea legislației, respectiv desemnarea gestionarului faunei cinegetice ca responsabil pentru plata unor despăgubiri, în anumite situații, s-ar crea premisele unui cadru, inechitabil, prin raportare la situația accidentelor rutiere provocate de animalele domestice, situație în care nu este desemnată nicio persoană juridică de drept privat ca fiind responsabilă de achitarea unor asemenea despăgubiri”.
Administratorul drumului public, aşa cum este definit la art. 19′ alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr.43/1997 privind regimul drumurilor, „este obligat să instaleze indicatoare, ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare, chiar şi prin montarea de garduri de-a lungul acestor drumuri care să împiedice traversarea lor de către animalele sălbatice. Pentru identificarea sectoarelor de drum care necesită montarea indicatoarelor rutiere de avertizare „Animale” şi realizarea marcajelor este imperios necesar ca administratorul drumului să deţină informaţii privind localizarea culoarelor de trecere a animalelor”.
Fără aceste informaţii, administratorul drumului nu îşi poate respecta obligaţia privind montarea indicatoarelor specifice de avertizare în zonele de risc, fapt ce conduce atât la atragerea răspunderii sale, în sensul suportării eventualelor despăgubiri pentru accidentele de circulaţie în care sunt implicate animale din speciile de faună de interes cinegetic, cât şi la imposibilitatea avertizării participanţilor la trafic asupra eventualelor pericole din zonele de risc şi, astfel, la periclitarea siguranţei circulaţiei.
Ţinând cont de competenţele conferite de lege în ceea ce priveşte administrarea fondului cinegetic, informaţiile necesare pentru montarea de către administratorul drumului a indicatoarelor specifice de avertizare ar trebui puse la dispoziţie de către administratorul sau gestionarul fondului cinegetic de interes naţional.
De exemplu, având în vedere competenţele conferite de lege Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor în ceea ce priveşte administrarea fondului cinegetic de interes naţional, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor ajutorul în vederea încheierii protocoalelor de colaborare prevăzute la Titlul 1, Cap. III art. 17 lit. u) în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, aprobat prin Ordinul 573/23.03.2023, în vederea îndeplinirii prevederilor art. 13 alin. (7) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia. .. (7) Despăgubirile pentru pagubele produse în urma accidentelor de circulaţie în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 şi 2 se suportă de către administratorul drumului, dacă nu sunt montate indicatoare- atenţie animale – sau de către conducătorul autovehiculului în cazul existenţei acestui indicator.
Nefiind o obligație prevăzută de legislație, nu au fost comunicate pozițiile unde ar trebui montate indicatoarele rutiere. Structurile locale de administrare a drumurilor s-au adresat asociațiilor județene ale vânătorilor și pescarilor sportivi(AJVPS), unii fiind de bună credință și oferindu-le informațiile solicitate. Astfel, administratorii drumurilor au montat indicatoare A26 „Atenție animale”, considerând că s-au achitat de obligațiile legale.
N-a fost așa! Păgubiții, asistați de avocați, au reușit să câștige acțiunile în instanțe, motivul fiind … lipsa indicatoarelor A26 Atenție animale! De ce? Deoarece legislația nu precizează că indicatoarele se instalează la propunerea AJVPS-urilor, ci ele trebuie puse pe toate drumurile din afara localităților. Asta înseamnă o pădure de indicatoare doar cu Atenție animale, necesarul – în cazul drumurilor naționale – fiind de câteva zeci de mii! Ceea ce înseamnă că trebuie alocate sume consistente pentru achiziția și montarea lor. Nemaipunând în discuție că sunt necesare mii de alte indicatoare care reprezintă semnalizarea pe verticală…
Care sunt sumele solicitate în instanțe?
Au fost deja achitate pentru despăgubiri sume foarte mari, de milioane de euro, în așteptare fiind alte câteva sute de spețe, atât pentru plată, cât și pentru obținerea sentințelor judecătorești.
Iată două exemple de cazuri în care victime au fost doi mistreți: în dosarul civil cu nr. 30771/299/2018, se solicită 188.088 lei, iar în dosarul cu nr. 10383/204/2024 se solicită 109.165 lei, despăgubiri pentru achitarea facturilor din service și onorariile avocaților.
Păgubitul declară accidentul, el stabilește locul și cauzele accidentului și tot el stabilește cât cere!
Pe rolul instanțelor au apărut deja foarte multe dosare de despăgubiri, cei mai mulți reclamanți solicitând sume de bani care sunt mai mari și decât valoarea mașinilor la momentul accidentelor. Dar, mai ales, sunt dosare din care nu rezultă clar împrejurările în care s-au produs accidentele, fiind dificil pentru a se stabili adevărul din spatele evenimentelor. Un exemplu: un șofer spune că a avut un accident într-un anumit loc. Merge drumarul la fața locului să se convingă dacă era indicator și dacă găsește indicii ale presupusului accident. Surpriză: indicatorul exista, dar nu era niciun indiciu că ar fi fost acolo un accident – nici animalul, care a dispărut – după spusele șoferului reclamant. Totuși, din documentele întocmite de comisia de la primăria unde s-a făcut sesizarea, rezulta că a fost accident, cu pagubă de 78.000 de lei. Și că la locul accidentului nu exista montat indicator cu Atenție, animale….
Conform Codului rutier, în cazul unui accident cu animale sălbatice, șoferul trebuie să sune la numărul de urgență 112 și să raporteze producerea evenimentului rutier, având obligația să se prezinte la unitatea de poliție de pe raza căreia s-a produs accidentul în cel mult 24 ore, pentru întocmirea documentelor de constatare (conform art. 79 și art. 180 din Codul Rutier). Deci, șoferul pleacă de la locul accidentului, fără a face cineva competent constatarea. Mai ales dacă s-au produs noaptea sau în zilele libere. Apoi totul se face pe baza declarației șoferului, fără a mai interesa pe cineva dacă acela este adevărul.
Tot codul Rutier spune că „(…) agentul de poliţie constată că accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto”, având în vedere atribuţiile personalului Poliţiei Române în ceea ce priveşte soluţionarea accidentelor de circulaţie, precizăm că „agentul de poliţie” nu constată că accidentul s-a produs din/fără culpa conducătorului auto, ci în urma efectuării cercetărilor şi verificărilor ce se impun la faţa locului, se stabileşte vinovăţia/nevinovăţia conducătorului de vehicul. De cele mai multe ori constatarea se face după mult timp de la producerea accidentului, iar posibilitățile de stabilire a adevărului sunt limitate.
Dacă nu se va modifica legea, se va ajunge ca administratorii drumurilor să aibă doar bugete pentru asigurarea despăgubirilor accidentelor cu animale sălbatice. Desigur, și pentru achiziționarea indicatoarelor, astfel încât să nu li se mai impute drumarilor bani din buzunarul lor, fiind considerați vinovați de către Curtea de Conturi.
Despre același subiect și aici: Statul falimentează….statul?! – drum.info.ro
