La data de 20 septembrie1974 a fost inaugurat drumul naţional Transfăgărăşan – DN 67C, care cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2.045 m.
Transfăgărăşanul este cel mai celebru drum din România. Construit între 1970 şi 1974, ca o cale de comunicare între Muntenia şi Ardeal, i se mai spune “drumul dintre nori”.
Pentru realizarea celor 91 de kilometri de şosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de rocă, s-au facut 830 de lucrări transversale şi 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului Capra – Bâlea – cel mai lung din România, cu o lungime de 887 m – au fost excavaţi peste 41.000 metri cubi de rocă. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oţel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patraţi de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de ţeavă, 50 tone de confecţii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriş, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.
Ideea construirii acestui drum i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu care a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, folosit îndeosebi de militari. Ca urmare a invaziei Cehoslovaciei de către trupele sovietice, în 1968, România era o ţintă în vizorul armatei roşii. Până la construcţia acestuia, Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi, în acea zonă, nici măcar folosind calul.
La construirea lui au fost folosiţi tinerii înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili şi militarii, ţăranii şi intelectualii, mulţi dintre cei din urmă ce proveneau din închisorile comuniste.
Potrivit povestirilor locului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii, câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie.
Cert este că o parte dintre cei care au construit “drumul dintre nori” au murit în prăpăstiile adânci ale Munţilor Făgăraş. Oficial au fost raportaţi zeci de morţi, neoficial au fost de ordinul sutelor.
Morţi mulţi s-au înregistrat şi la construcţia barajului de la Vidaru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul trece. Barajul Vidraru a fost construit cu 10 ani mai devreme, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960. Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Unii dintre locuitorii satului Cumpăna au ales să moară înecaţi în loc să fie strămutaţi. Oamenii spun că multe dintre rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad. Printre casele înghiţite de apă a fost şi o vilă impunătoare ce a aparţinut familiei Brătianu.
Un activ drumar pensionar, veteranul Ioan GHEORGHE, fostul șef al SDN Pitești, a trecut de nouă decenii de viață La fiecare întâlnire cu el, nu se poate să nu te molipsești de optimismul și entuziasmul său, iar modelul său nu poate fi subestimat, ci trebuie preluat și continuat. Cred că oricine distinge la el profesionalismul desăvârșit și puterea de a spune „lucrurilor pe nume”, cu subiect și predicat. Despre lucruri, fapte și oameni. Despre oamenii simpli, dar și despre cei cu funcții.
Inginerul Ioan GHEORGHE, de la Siliștea Gumești, este de nedespărțit de Transfăgătășan, existența sa fiind tapetată cu amprenta preocupărilor sale, în special de pe cel mai spectaculos drum național din România, DN 7C – Transfăgărășan, unde s-a implicat de la început până la sfârșitul lucrărilor. A muncit și a luat decizii grele, a trăit multe clipe dificile alături de semeni, a reușit să treacă peste momente de groază, dar, iată a învins și se bucură de marcarea a jumătate de secol de la deschiderea traficului și punerea în circulație a Transfăgărășanului. Sursa: CNAIR
