Omul este suma acţiunilor sale – ce a făcut, ce poate face, ce lasă „moștenire” posterității. Nimic altceva. Mai mult, un om nu poate fi caracterizat după o singură faptă. El trebuie să fie analizat pentru toate acțiunile, indiferent dacă au fost bune sau rele! Pe de altă parte, progresul tehnic ne-a adus cele mai mari beneficii și cele mai mari încercări, iar provocările majore pe care lumea le trece astăzi vor face diferența între a avea sau nu un viitor în care ne punem mari speranțe. Iată de ce acum, în preajma Zilei drumarilor, ne propunem să prezentăm aici una dintre cele mai importante personalități actuale care și-au pus pecetea pe ceea ce avem și folosim azi. Și, de ce nu, chiar pe ceea ce vom avea în viitor în ceea ce privește infrastructura de transport.
Scurt istoric al Școlii de Drumuri și Poduri de la Iași
În urmă cu peste 200 de ani a fost înființată la Iași Școala de ingineri hotarnici în limba română (1813-1820), creată de Gheorghe Asachi, iar în urmă cu 170 de ani, tot la Iași, a fost conceput primul proiect al unei școli politehnice din România, proiect inițiat de către Mihail Kogălniceanu, prin care s-a avut în vedere organizarea aici a unei „Școli de aplicație pentru drumuri, poduri și zidiri“. Acestea au fost momentele de pregătire a pașilor pentru înființarea Facultății de Construcții din Iași, în baza Decretului – Lege nr. 989 din 13 noiembrie 1941. Au fost măsuri care au contribuit substanțial la schimbarea economico-socială a României. A fost încununarea discuțiilor din societatea românească a acelor vremuri, care a înțeles rolul decisiv al educației tehnice în dezvoltarea firească și dorită a țării.
Ion Gheorghe Duca, fost prim-ministru al României în perioada interbelică, spunea că «Ei, inginerii, sunt cei care pregătesc vremurile de azi și de mâine». Un adevăr rămas valabil și astăzi, pe care îl resimțim cu toții, deoarece ingineria și arhitectura sunt profesii din nou la mare căutare, atât în țară, cât și în afara granițelor.
Descoperirea și pregătirea șlefuitorilor de viitori ingineri a fost pentru Facultatea de la Iași cea mai dificilă misiune. Privind în urmă, avem obligația de a aprecia că misiunea a fost îndeplinită cu brio, despre Iași auzindu-se în toată lumea datorită personalităților marcante care au contribuit esențial la dezvoltarea infrastructurii de transport, la cercetare, dar și la pregătirea specialiștilor care și-au pus amprenta pe marile obiective din România și din alte state ale lumii.
Din această perspectivă, avem toate motivele să vorbim, aici, despre unul dintre cei mai apreciați profesori care au contribuit la dezvoltarea și perfecționarea infrastructurii din România: profesor universitar doctor inginer Horia Gh. ZAROJANU.
Horia ZAROJANU, un produs strălucit al Școlii de la Iași
Prof. univ. dr.ing. Horia ZAROJANU s-a născut între cele două războaie mondiale, respectiv la 3 decembrie 1928, iar primii ani de școală i-a urmat în vreme de război. Seriozitatea, intrasigența și hărnicia l-au propulsat printre cei mai buni încă de la început, viitorul profesor absolvind în anul 1947, ca șef de promoție, cu media maximă, Liceul Național Iași, de unde a primit și Premiul I de onoare. A urmat cursurile de la Facultatea de Construcții Iași, Secția Drumuri și lucrări edilitare, primind Diploma de merit, tot pentru media maximă. Așadar, de la început s-a dedicat infrastructurii rutiere, aeroportuare și feroviare.
Din 1965 a început o prodigioasă activitate la catedră în cadrul facultății pe care a absolvit-o. Aici a contribuit substanțial la dezvoltarea procesului instructiv-educativ, devenind un cadru didactic foarte apreciat de către colegii și studenții săi. A derulat cu seriozitate și perseverență proiectele de formare și cercetare universitară, ceea ce i-a permis ca munca sa să fie încununată, în anul 1973, cu titlul de doctor în domeniul Drumuri. Obținerea titlului de doctor la 45 de ani reprezintă o excelentă realizare, la care mulți colegi de-ai săi tânjeau…
A încheiat o etapă care a reprezentat maturizarea și împlinirea cadrului didactic Horia ZAROJANU. Din acest moment, se afirmă cu și mai mare succes în activitatea de la catedră, dar și în cea de cercetare tehnico-științifică. Trece cu brio prin fiecare etapă profesională, astfel că în anul 1981 obține titlul de profesor universitar, iar în anul 1990 devine conducător de doctorat în domeniul Inginerie, având 16 teze finalizate.
Realizarea unui număr mare de obiective de investiţii de complexitate ridicată, la nivelul tehnicii rutiere necesită pregătirea de specialiști rutieri cu înaltă calificare. De aceea, el începe să se dedice, pe lângă șlefuirea viitorilor ingineri, și de pregătirea viitorilor colegi de catedră, și, odată cu deschiderea granițelor, pe o implicare mai puternică la manifestările științifice, cu rezultate foarte bune pe plan internațional. Principalele domenii de cercetare în care a activat profesorul ZAROJANU sunt: dimensionarea structurilor rutiere, structuri rutiere neconvenționale, impactul drumurilor asupra mediului, elemente geometrice de tip special, traficul rutier.
Profesorul Horia Gh. ZAROJANU, în pas cu timpurile
În condiţiile creșterii intensităţii traficului rutier și a vitezei de circulaţie, realizarea reţelei de autostrăzi din ţara noastră a devenit obiectiv prioritar, în corelare cu reţeaua paneuropeană, în cadrul culoarelor IV, IX și nu numai. În acest sens, el s-a implicat prin cercetare, dar și așternerea între coperțile multor cărți a unor informații de strictă necesitate pentru constructorii și administratorii de autostrăzi din România. Astfel, a reușit să vadă lumina tiparului peste 17 cărți, autor sau coautor, cu semnătura Horia ZAROJANU. De asemenea, în echipă, a reușit să obțină patru brevete de invenție, un rezultat al cercetărilor și căutărilor din decursul multor ani de muncă asiduă. Remarcăm și implicarea sa în îmbunătățirea sau realizarea unor normative tehnice, unele dintre ele fiind și astăzi aplicate în domeniul infrastructurii rutiere.
În calitate de membru activ al Asociației Profesionale de Drumuri și Poduri, a reprezentat cu rezultate excelente România în AIPCR, în a căror Comitete tehnice a făcut parte din anul 1983. De asemenea, tot pe plan internațional, profesorul ZAROJANU a colaborat cu Universitatea Maryland, Baton Rouge-Louisiana. Astfel, el a căpătat notorietate și o recunoaștere naţională şi internaţională, motive temeinice ca diverse organisme și instituții să-i confere diverse distincții. În anii 1982 și 1983, a primit Diploma “Profesor universitar evidenţiat” și a fost inclus în Dicţionarul constructorilor români, Dicţionarul specialiştilor în ştiinţa şi tehnica românească, WHO’s WHO in Education(1987) și este membru A.B.I. Un deceniu (1983-1993) a activat ca expert ONU – în Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, TEM –Trans European North-South Motorway.
Ca recunoaștere a meritelor sale, profesorului Horia ZAROJANU i s-a decernat în anul 2000 titlul de profesor de onoare al Universității Tehnice Timișoara. Desigur că a primit mai multe distincții și de la instituția pe care a slujit-o remarcabil, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, cele mai importante fiind titlurile de profesor emerit și profesor senior.
Profesorul ZAROJANU a trăit cariera presărată cu multe aplauze și aprecieri, dovadă fiind cuvintele frumoase care sunt spuse oricând vine vorba despre el. Desigur, poate au mai fost și unii care au avut „plăcerea de a da cu pietre”, dar știu că întotdeauna se aruncă cu pietre doar în pomul cu fructe frumoase, îmbietoare și ispititoare.
O spunem răspicat că profesorul și omul ZAROJANU este un model pe care l-au urmat foarte mulți semeni români sau străini.
Modestia lui Horia ZAROJANU
Internetul a rămas repetent. El, cel ce-ți oferă răspunsul la milioane de întrebări, nu are capacitatea să spună mai multe despre o renumită personalitate în domeniu, respectiv despre profesorul ZAROJANU! Are nenumărate lucrări și cărți științifice, dar nu a fost scris nimic despre domnia sa, ca om și ca personalitate în domeniul infrastructurii de drumuri. Este de o modestie cum nu am mai întâlnit. Un asemenea nume nu trebuie lăsat să apară la întâmplare la prezentarea pe internet și oriunde! La o simplă căutare după nume, motorul Google oferă cele mai multe imagini legate de articolele scrise de prof. ZAROJANU, care au numeroase citări interne și internaționale. Contribuția la arhitectura aeroportuară ieșeană apare și ea rapid, iar celebra carte de referință “Autostrăzi”, din anul 2008, este în cele mai multe răspunsuri. Așa cum spuneam, prezentarea acestui “colos” al ingineriei drumurilor este firavă față de realitate. Numele său merită mai multă atenție și apreciere, iar titlurile lucrărilor sale trebuie reliefate, puse în valoare, inclusiv pe internet. Cunoștințele depozitate în articolele și cărțile prof. ZAROJANU sunt din ce în ce mai rare…
I-am solicitat câteva gânduri profesorului ZAROJANU, dar acesta, de o modestie remarcabilă, ne-a spus că preferă ca viața sa să se limiteze la faptele sale, mai puțin la vorbe. „Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care ați avut amabilitatea să le spuneți referitoare la modesta mea persoană. Propunerea dumneavoastră mă onorează. Dar, pentru că ne cunoaștem de atâta timp, cred că ați remarcat că – vinovată este firea mea – am evitat asemenea „apariții” în public, inclusiv acum. Este un punct de vedere pe care vârsta nu mi l-a schimbat, ba – din contră – îl susțin mai ferm. Vă rog să nu considerați un refuz al propunerii dumneavoastră, ci confirmarea unei atitudini de o viață”, Horia Gh Zarojanu.
La împlinirea a 96 de ani, ne-am dori ca acest articol să fie un scurt remember al acestei personalități care a creat în domeniul drumurilor și, mai mult de atât, a susținut eforturile altora, acordând credit și sfaturi.
În loc de concluzii
Desigur, avem argumente să apreciem pe mult mai multe cadre didactice din România. Ne dorim și ne propunem să oferim spațiu, astfel încât să lăsăm mărturie peste timp despre OAMENII care au contribuit la dezvoltarea infrastructurii de transport din România. Da, asta pentru că avem semeni care și-au dedicat decenii din viață formării generațiilor de specialiști, s-au remarcat prin rezultate deosebite în activitatea didactică și în cea de cercetare științifică sau de creație artistică prin lucrările de artă ce dăinuie pe teritoriul țării noastre. Performanțele lor sunt recunoscute atât din țară, cât și din străinătate, iar recunoașterea realizărilor deosebite pe care aceștia le-au avut de-a lungul carierei universitare, atât în activitatea didactică, cât și în cea de cercetare științifică reprezintă „răsplata” pe care o avem la îndemână. Trebuie să ne folosim de ea să nu ne fie rușine: sunt prea multe exemple când valori românești sunt criticate pe nedrept, doar istoria dovedind adevărul.
România are nevoie de ingineri constructori de drumuri și de cadre didactice care să-i așeze pe făgașul firesc al devenirii profesionale. Obiectivele pe care le plămădesc pe planșete sau pe șantiere sunt ale viitorului acestui popor, de ele depinzând nivelul nostru de trai.
Tinerii trebuie să simtă că sunt primiți cu brațele deschise pe piața muncii, pregătirea lor profesională trebuind să fie corelată cu existența locurilor de muncă, a salariilor decente, a unor venituri care să le ofere siguranță și stabilitate, ca să aibă unde să pună în practică cele învățate la facultate.
