Știți sentimentul ăla când puneți o frână mai bruscă și prima reacție instinctivă e să puneți mâna peste paharul de cafea, ca să nu se verse? Reflexul de a salva un cappuccino de 15 lei îl avem toți, dar când vine vorba de propria siguranță, zicem „lasă că merge și așa”. Adevărul e că nu prea merge.
De multe ori, șoferul își pune centura repede că „poate este poliție”. Pasagerul din dreapta, mai cu greu, iar cei din spate zic direct: „lăsați că eu stau bine aici, ce să mi se întâmple?„. Numai că fizica nu știe că tu nu porți centura. La un impact de doar 50 km/h, un pasager nefixat de pe bancheta din spate zboară peste scaune ca un sac de 100 de kilograme, periculos și pentru el și pentru cei din față. Centura din spate nu e decorativă și nici pusă doar ca să nu piuie bordul.
Și mai e marea scuză: „lasă că are airbag-uri mașina, mă protejează”. Airbag-ul fără centură nu e o pernă moale. E o explozie care se declanșează cu peste 300 km/h, iar fără centură care să te țină pe scaun, te lovești de el fix în momentul în care se umflă. Centura și airbag-ul funcționează doar împreună, ca o echipă.
Regula e simplă: nu plecăm de pe loc până nu se aude „CLICK” de la toată lumea, din față până în spate. „Lasă că nu merg mult.” „Lasă că am eu grijă.” „Lasă că e mai comod fără.”
În trafic contează și ce vezi, și ce auzi, iar cel mai important sunet e mereu click-ul centurii.
