În fiecare dimineață și în fiecare după-amiază, marile bulevarde ale orașelor se transformă în coloane nesfârșite de mașini. Semafor după semafor, claxoane, frâne, nervi și minute pierdute. În acest peisaj există însă o situație aparent banală, dar care spune multe despre educația noastră rutieră: șoferul care încearcă să iasă dintr-o stradă laterală și trebuie să intre pe bulevard sau, aflat într-o intersecție, unul încearcă să facă viraj la stânga. În fața lui este o coloană. Mașinile înaintează greu sau chiar stau pe loc. Ar fi nevoie doar ca unul dintre șoferii aflați în coloană să lase câțiva metri și câteva secunde pentru ca autoturismul din strada laterală sau din sensul invers să poată trece.
Dar, de prea multe ori, răspunsul este: „Lasă să aștepte! Eu am prioritate!” Și coloana rămâne pe loc.
Prioritatea nu este o armă
Da, regulile de circulație trebuie respectate. Da, prioritatea trebuie acordată atunci când legea o impune. Dar prioritatea nu este o armă cu care trebuie să-i demonstrăm celuilalt că suntem mai importanți. Dacă stăm în coloană, dacă traficul este blocat și dacă, în condiții de siguranță și cu respectarea regulilor, putem permite unui autoturism să intre dintr-o stradă laterală, câteva secunde de răbdare pot însemna mult. Nu pierdem o cursă. Nu câștigăm un trofeu dacă nu-l lăsăm pe celălalt să treacă. Și, mai ales, nu devenim „mai șoferi” pentru că am ținut cu orice preț câțiva metri de asfalt.
„Fermoarul” – o soluție simplă pentru un trafic complicat
În traficul modern din Europa am văzut vă se folosește tot mai mult principiul fermoarului: atunci când două fluxuri de circulație trebuie să se îmbine, vehiculele se integrează alternativ, acolo unde regulile și configurația drumului permit. Unul trece. Apoi celălalt. Apoi din nou primul. Exact ca dinții unui fermoar. Este un principiu bazat pe cooperare și predictibilitate, nu pe forță. În traficul urban, o astfel de atitudine poate contribui la reducerea blocajelor și, mai important, la reducerea tensiunilor dintre participanții la trafic.
„Poftiți, treceți!” în loc de claxon și înjurături
Poate că avem nevoie de o schimbare de mentalitate. În locul claxonului nervos, al injuriilor și al gesturilor obscene, putem folosi un gest simplu al mâinii. „Poftiți, treceți!”
Dacă manevra este legală și sigură, iar situația din trafic permite acest lucru, un asemenea gest poate rezolva o situație în câteva secunde. La rândul său, cel care este lăsat să treacă trebuie să înțeleagă că a primit un gest de politețe, nu un „drept câștigat”. Se asigură, traversează rapid zona și mulțumește. Atât. Și dacă celălalt greșește?
Aici este poate cea mai importantă lecție. În trafic, oamenii greșesc. Un șofer poate să nu vadă un indicator. Altul poate aprecia greșit distanța. Un începător poate ezita. Un conducător auto poate să nu înțeleagă intenția celui din fața sa. O greșeală nu justifică agresivitatea. Nu avem nevoie de geamul coborât pentru injurii. Nu avem nevoie de degete ridicate. Nu avem nevoie de gesturi obscene. Și cu siguranță nu avem nevoie să transformăm o simplă situație de trafic într-un conflict. Un claxon scurt poate avertiza. O frână poate evita un accident. Un gest civilizat poate rezolva situația. Nu bloca intersecția!
Mai există o regulă de bun-simț pe care ar trebui să o respectăm cu toții: nu intra în intersecție dacă nu ai unde să înaintezi. Uneori, dorința de a câștiga câțiva metri face ca o intersecție să fie blocată complet. Și atunci nici cei care merg înainte, nici cei care vor să vireze, nici cei care vin de pe străzile laterale nu mai pot circula. Un singur autoturism poziționat greșit poate bloca zeci de mașini. Așadar, înainte să intrăm într-o intersecție, trebuie să ne întrebăm: „Am loc să trec?” Dacă răspunsul este „nu”, mai bine așteptăm câteva secunde.
Drum.info.ro: Un apel către șoferi
Nu putem construi drumuri și bulevarde suficient de largi pentru toate mașinile, în fiecare moment al zilei.
Dar putem construi ceva la fel de important: un trafic bazat pe respect. Când putem și când este legal și sigur, să lăsăm loc. Când cineva ne lasă să trecem, să mulțumim. Când cineva greșește, să nu transformăm greșeala într-un conflict. Când avem prioritate, să o folosim cu responsabilitate, nu cu agresivitate.
Și, mai ales, să nu uităm că în fiecare mașină din jurul nostru se află un om care vrea să ajungă acasă, la serviciu, la școală sau la cei dragi. Nu suntem într-o competiție. Nu trebuie să ajungem primii. Trebuie să ajungem în siguranță. Uneori, traficul se poate debloca printr-un gest care durează doar trei secunde.
„Poftiți, treceți!” – Un gest mic.
Poate că acesta ar trebui să fie unul dintre cele mai întâlnite gesturi în traficul marilor orașe – atunci când regulile permit și siguranța tuturor este respectată. O lecție mare de civilizație rutieră pe care dorim să o vedem cât mai repede și în România. Dar trebuie să nu uităm că rumurile sunt comune tuturor: șoferi, motocicliști, bicicliști și pietoni.
Nicolae Popovici
